Film Noir

Filmul noir este termenul atribuit de marii regizori ai Noului Val Francez in anii ’60 thriller-urilor sau dramelor sociale aparute in general sub forma filmelor de serie B (desi timpul a demonstrat contrariul) la inceputul anilor 1940 la Hollywood. La momentul lansarii acestor filme termenul nu era bine conturat, dar cu trecerea timpului si indreptandu-ne rapid spre anii 1950 aceste filme au inceput sa fie usor de recunoscut. In SUA anilor ’40 si ’50 au fost realizate intr-adevar duzine de astfel de filme. Cu toate acestea insa, nu toate au ajuns sa fie cunoscute si multe au fost date uitarii.

Jean Gabin si Simone Simon in La Bête humaine (1938)

Originile filmelor noir se regasesc in cinematografia europeana expresionista si poate realista, in general anii ’20 si ’30. Cinematografia expresionista este sora expresionismului manifestat si in pictura, un curent care a urmat impresionismului pictorilor francezi ai sfarsitului de secol XIX. Tara in care aceasta miscare si-a lasat amprenta a fost Germania, o tara abia iesita din Primul Razboi Mondial. Expresionismul cinematografic este reprezentat cu mandrie de regizori ca Fritz Lang, Robert Wiene si Friedrich Wilhelm Murnau. Urmele expresionismului german se manifesta cu precadere in stilizarea excesiva a decorurilor studiourilor si a unghiurilor surprinse cu ajutorul camerei de filmat.

Richard Widmark in Night and the City (1950)

Daca ne referim la realismul poetic ne vom plasa in Franta anilor 1930. Termenul este cel mai adesea utilizat facandu-se referire la filmele regizate de Marcel Carné si scrise de Jacques Prevert. Insa trebuie pornit de la regizori ca Jean Renoir, Jacques Feyder, Julien Duvivier care au pornit in aceasta misiune de a crea filme ce par a se apropia de un mit poetic prin dramatismul lor social.

Caracteristicile filmelor noir sunt urmatoarele: in primul rand expresivitatea contrastului lumina-intuneric atat de bine evidentiat prin alb-negrul utilizat, pe urma caracterul indoielnic al personajelor principale (fie politisti, avocati, oameni obisnuiti). De obicei noir-urile americane au in centrul atentiei si un personaj feminin, o femme fatale (foto mai jos). Nu in ultimul rand, camera de filmat, prin tehnicile folosite de regizor, are un efect devastator. Folosirea camerei de filmat pentru dezvaluirea adevaratului caracter al personajelor este o metoda des intalnita si perceputa de critici a fi definitorie pentru stilul descris. Utilizarea flashback-urilor este un alt procedeu care a facut aceste filme faimoase. Probabil nu am enumerat in aceasta scurta prezentare toate elementele ce duc la etichetarea unui unui astfel de film, insa intentia a fost de a cuprinde cele mai importante caracteristici.

Gene Tierney si Vincent Price in Laura (1944)

Rita Hayworth in Gilda (1946)

Ava Gardner si Burt Lancaster in The Killers (1946)

Gene Tierney in Leave Her To Heaven (1945)

Dana Andrews si Linda Darnell in Fallen Angel (1945)

imagini: toutlecine.com, nysun.com, classicmoviesdigest.blogspot.com, independent.co.uk, canonmovies.blogspot.com, imbd.com,


This entry was posted in Film . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *