La règle du jeu (1939)

by guestwriter

“Regula jocului” (La Règle Du Jeu , 1939) este ultimul film din anii ’30 realizat de Jean Renoir in Franta inainte de plecarea in America. Nu este cel mai mare succes comercial al sau, nici cel mai estetic (din punct de vedere vizual), este insa vazut drept cel mai bun film al sau. Punct central de atractie pentru cinematografia mondiala, “Regula jocului” a fost imitat cateodata cu succes de regizori ca Jean Grémillon in 1943 si Ingmar Bergman in 1955, precum si de altii dupa ei. Are ca sursa de inspiratie cartea Les Caprices de Marianne (1833) pentru anumite tipologii de caractere si construirea intrigii.

Amintind de moralitatea inceputului de secol XVIII si prezentand cinic fiintele umane in societate, aceasta capodopera este deghizata intr-un film social cu pilde morale puternice. Petrecandu-se in mijlocul asa-zisei “burghezii pariziene”, filmul este scena numeroaselor adultere care sunt normale si acceptate atata timp cat nu se transforma in spectacol. Plin de contraste, acest clasic ofera niste analize foarte adanci intre minciuna si adevar, iubire si prietenie, viata si teatru, si nu in ultimul rand, intre crima si accident. Bogatia stilistica a filmului consta in dialogul taios, sunetele utilizate, cadrele lungi, camera mobila si adancimea de camp vizual intinsa la maximum. Prin aceasta metoda Renoir reda doua, trei sau chiar patru actiuni concomitente. In incheiere, un citat al lui Octave, personajul jucat de insusi regizorul: “Fiecare are motivele sale.”

“La Règle Du Jeu   is a war movie, and yet there is no reference to the war” Jean Renoir
Full of contradictions, this movie is the last directed by Renoir in France before leaving to the US. Misunderstood at the time of release by the audiences, due to its complex and deceitful meaning for those who don’t see, the film, considered now Renoir’s best movie, has become a landmark in the world cinema due to its composition, masterful “mise-en-scene” and amazing directoral skills. A critical look at the French society just before the WWII emerged, this moral comedy is rich both in message and character stereotypes.

imagini: notesoncinematograph.blogspot.com, clubul-cinefililor.blogspot.com