by guestwriter
O poveste fantastica de Craciun in care puterea credintei e mai presus de orice. Susan (minunat interpretata de Natalie Wood) stie “adevarul” despre Mos Craciun de la mama sa (Maureen O’Hara). Edmund Gwenn crede ca este Mos Craciun si traieste cu adevarat acest rol, facand tot ce-i sta in putinta sa le convinga pe cele doua ca este intr-adevar cine pretinde ca este. Susan invata sa creada in miracole, primind astfel cel mai pretios dar dintre toate, iar Mos Craciun nu schimba numai viata sa, ci si pe cele ale celor din jur. Un mesaj sentimental de sarbatori, actori de Oscar si, nu in ultimul rand, umorul, fac din Miracle on 34th Street unul din cele mai potrivite filme de vazut in decembrie.
Cu un scenariu scris de Preston Sturges, regia semnata Mitchell Leisen si costume de Edith Head, acest film nu da gres in atingerea scopului sau. Care este acela? Crearea unei atmosfere calde de sarbatori, cu un subiect care dezvaluie semnificatia adevarata a Craciunului. Lea Leander (Barbara Stanwyck) este cea care fura dintr-un magazin o bijuterie scumpa, iar John Sargent (Fred MacMurray) este procurorul adjunct cu inima mare caruia i se face mila de ea, platindu-i cautiunea si eliberand-o din inchisoare. Lea are ocazia sa petreaca cel mai frumos Craciun din viata sa in mijlocul familiei acestuia, ceva ce nu realizase cat de mult ii lipsise si cat de mult isi doreste. “Remember the Night” is a timeless holiday favorite.
How cute the gal looks in her lovely ruffles!
Inca 2 filme clasice de colectie. Natalie Wood face un rol excelent in Miracle on 34th Street, iar Barbara Stanwyck este una din actritele mele preferate. As vrea sa le revad si eu.
lovely post x
I’m so glad to hear that I’m not the only one who feels about that way with today’s music and also movies too. I watch classic movies and you can watch them with your whole family without being embarassed, you know? But yeah, Miracle on the 34th is a classic!! xxxooxoo
Oh Christmas in Connecticut is my favorite holiday movie!!!! Love, love how sweet it is.
xox alison
nu stiu daca as avea rabdare sa ma uit la filme vechi. Am “Breakfast at Tiffany`s” in calculator de o luna si nu mi-am facut inca curaj sa ma uit la el. Cu toate astea tu ma inspiri si am sa ii dau o sansa acum in vacanta:D
@Anna
Cele clasice (vorbesc de filmele bune, ale marilor regizori, si sunt destui) au un farmec aparte, aveau scenarii excelente, actori mult mai naturali, plus ca ai ocazia sa vezi cum au luat nastere diverse tehnici de filmare, fara de care nu ar fi existat cinematografie in ziua de azi. Era o adevarata arta, acum nu e nimic mai mult decat o industrie.
Eu nu ma rabdare sa ma uit la filme noi.
Pingback: Smiles Of A Summer Night (1955) | classiq.ro
ARCHIVE