Akira Kurosawa: imparatul

by guestwriter

Japonia a fost norocoasa sa aibe un maestru de talia lui Akira Kurosawa. S-a nascut intr-o familie distinsa din Tokyo in martie 1910. Tatal era membru al unei traditionale familii de samurai si mama era nascuta in Osaka, in sanul unei familii de comercianti bogati. Facea parte dintr-o familie numeroasa cu sapte copii. Unul din fratii sai, Heigo, a fost sursa lui de inspiratie, motivul pentru care a pasit in lumea filmului. S-a stins din viata in septembrie 1998, la varsta de 88 de ani, lasand in urma sa o bogatie de opere demne de a ramane repere ale artei mondiale.

Fiind un pictor foarte bun, s-a inscris la Scoala de Arte urmand cursuri orientate catre cultura si arta Vestului. Aceasta formare profesionala i-a oferit o arie mult mai larga de cunostinte pe care le-a incorporat intr-o cariera impresionanta de 57 de ani in lumea filmului. Asa cum declara insusi Kurosawa:  ,,For me, film-making combines everything. That’s the reason I’ve made cinema my life’s work. In films painting and literature, theatre and music come together. But a film is still a film”.  A inceput viata profesionala la 25 de ani la Studioul Toho din Tokyo sub indrumarea regizorului Kajiro Yamamoto, care l-a placut de la inceput si l-a incurajat in a inainta rapid si a face filme singur. Cu acesta a lucrat ca asistent regizor pentru 17 din filmele sale. Mai trebuie spus ca a avut onoarea sa-i fie alaturi unui alt mare regizor japonez, Mikio Naruse, la realizarea productiei Avalanche (1936). 

In anul 1943 ajunge sa realizeze primul sau film, Sanshiro Sugata, povestea unui luptator  de judo. Va imaginati ca la acea vreme Japonia se afla in razboi si automat cenzura impusa filmului de catre autoritati a fost pe masura. In apararea sa a venit nimeni altul decat Yasujiro Ozu, regizorul contemporan lui Kurosawa, cu un stil aparte, axat pe dramele de familie. Aceasta prima realizare a sa a avut o urmare doi ani mai tarziu, Sanshiro Sugata part II, studioul Toho bazandu-se pe succesul comercial al primului. Sequel-ul  a fost intr-adevar reusit, dupa parerea mea avand mai mult de spus decat primul.

Sa vorbesti despre filmografia acestui regizor este dificil deoarece ar trebui sa acorzi foarte mult timp detaliilor si stilurilor abordate. Daca vorbim de stiluri pornim cu aventura, propaganda, adaptari dramatice dupa Maxim Gorki (Lower Depths, 1957), Dostoievski (The Idiot, 1950), William Shakespeare (Throne of Blood, 1957; Ran, 1985), istorice epice (Seven Samurai, 1955; Dersu Uzala, 1975; Kagemusha ,1980; Yojimbo, 1960; Rashomon 1950),  filme noir (Drunken Angel, 1948; Stray Dog, 1949; Bad Sleep Well, 1960), thriller (High and Low, 1963), drame cotidiene (Scandal, 1950; I Live in Fear, 1955; Ikiru, 1953; Madadayo, 1993), soap drama (Read Beard, 1965), filme suprarealiste (Dreams, 1990). 

Anii ’70 au reprezentat pentru Akira Kurosawa un recul atat pe plan personal, cat si profesional. Momentul revenirii sale l-a reprezentat ,,chemarea rusa”. Intr-un moment in care japonezii nu mai vroiau sa-i produca filmele, rusii l-au invitat in taramul gerului, Siberia, pentru a face Dersu Uzala – primul sau film color. Va voi spune un secret, daca sunteti innebuniti dupa cinematograful clasic si mai ales dupa filmele care incearca sa transmita ceva si prin culorile deosebite captate pe care nu le veti uita prea curand, incepeti cu Dersu Uzala. Cromatica folosita in cazul acestei productii si a Kagemusha si Ran este de-a dreptul uluitoare. Aici veti realiza ce talent incorpora acest om si ce pictor extraordinar era. Indreptandu-se spre finalul carierei, Kurosawa a ajuns sa primeasca si laudele ce i se cuveneau, producatorii ultimelor sale filme devenind Martin Scorsese, Francis Ford Coppola, George Lucas.

Filmele japoneze au un element unic al jocului actoricesc, incluzand elemente ale unui important stil al teatrului japonez, kabuki, cu origini in secolul al XVII-lea. Actorii preferati ai lui Kurosawa au fost Toshiro Mifune, distribuit in 16 din filmele sale si Takashi Shimura, distribuit in 21 din filmele sale. Toshiro Mifune este recunoscut pentru intensitatea sa, fiind probabil cel mai bun actor japonez al secolului trecut, cu o carisma rar intalnita.

Pentru a incheia acest prim tribut adus lui Akira Kurosawa as vrea sa subliniez faptul ca desi multi critici il acuza pe Kurosawa drept fiind cel mai vestic-orientat regizor japonez, in realitate lucrurile stau altcumva. De ce? Prin simplul motiv ca filmele sale strang laolalta tot ce e mai bun din tot ce inseamna cinematograful japonez (Ozu, Naruse, Mizoguchi) intr-un rezultat mult mai complex, atat din  punct de vedere al realizarii, cat si din punct de vedere al pastrarii identitatii nationale.

Pentru a va face weekendul mai interesant, fie intr-o seara, fie intr-o dupa-amiaza, puneti mana pe un film de-al sau! :) 

fotografii: theglassmagazine.com, amazon.co.uk (pentru carti: Something Like an Autobiography, de Akira Kurosawa si Akira Kurosawa: master of cinema, de Peter Cowie, prefata de Martin Scorsese)


This entry was posted in Film . Bookmark the permalink.

3 Responses to Akira Kurosawa: imparatul

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *